Cazinoul din Constanța, în top 7 monumente periclitate din Europa

Europa Nostra, principala organizație de patrimoniu din Europa, și Institutul Băncii Europene de Investiții anunță cele mai periclitate situri din Europa în 2018: Bisericile post-bizantine din Moscopole și Vithkuq, Albania; Centrul istoric din Viena, Austria; Monumentul Buzludja, Bulgaria; Mănăstirile și schitul David Gareji, Georgia; Cazinoul din Constanța, România (nominalizat de Asociația ARCHÉ); Orfelinatul grec Prinkipo, Insula Prinților, Turcia, și Fabrica de gheață Grimsby, Marea Britanie.

Aceste comori ale patrimoniului cultural european sunt în mare pericol, unele din cauza neglijenței sau dezvoltării inadecvate, altele din cauza lipsei de expertize sau resurse. Experți din partea Europa Nostra și Institutului Băncii Europene de Investiții, alături de alți parteneri și de nominalizatori, vor vizita cele 7 situri selectate și se vor întâlni cu decidenții-cheie în următoarele luni. Echipele pluridisciplinare vor oferi recomandări tehnice, vor identifica posibile surse de finanțare și vor mobiliza sprijin pentru salvarea acestor repere culturale. Până la finalul anului, specialiștii vor formula planuri fezabile de acțiuni pentru siturile listate.

Această nouă listă a Celor mai periclitate 7 situri este anunțată în timpul Anului European al Patrimoniului Cultural, care sărbătorește patrimoniul cultural comun al Europei – la nivel european, național, regional și local – și dorește să încurajeze cetățenii Europei să descopere și să interacționeze cu patrimoniul cultural. Au fost publicate liste anterioare în 2013, 2014 și 2016.

Maestrul Plácido Domingo, Președintele Europa Nostra, a afirmat: „Această nouă listă a Celor mai periclitate 7 cuprinde comori rare ale patrimoniului cultural european, în pericol de a fi pierdute. Comunitățile locale sunt profund angajate în păstrarea acestor importante exemple ale patrimoniului nostru comun, dar au nevoie de un sprijin european mai cuprinzător. Fac, așadar, apel către părțile interesate, atât publice, cât și private, de la nivel local, regional, național și european, să își unească forțele pentru a asigura un viitor viabil pentru aceste situri.”

Francisco de Paula Coelho, Decanul Institutului Băncii Europene de Investiții, a afirmat: „Anul European al Patrimoniului Cultural, în desfășurare, oferă cadrul ideal pentru lansarea celei de-a patra liste a Celor mai periclitate 7 situri. O evaluare recentă a siturilor și monumentelor selectate anterior a evidențiat progrese semnificative în cazul unora dintre ele și a demonstrat capacitatea investițiilor în patrimoniu cultural de a genera beneficii multiple, notabil de asemenea la nivel socio-economic. Sperăm așadar că siturile incluse pe această nouă listă vor fi salvate pentru generațiile viitoare, mulțumită combinării sprijinului public și privat.”

Cele mai periclitate 7 situri în 2018 au fost selectate de conducerea Europa Nostra dintre cele 12 situri alese de o comisie de specialiști în istorie, arheologie, arhitectură, conservare, analiză de proiect și finanțe. Nominalizările au fost propuse de organizații ale societății civile sau de către instituții publice care fac parte din rețeaua Europa Nostra, ce include membrii și organizații asociate de pretudindeni din Europa.

Programul „Cele mai periclitate 7 situri” a fost lansat în ianuarie 2013 de către Europa Nostra, cu sprijinul Institutul Băncii Europene de Investiții, în calitate de partener fondator. Acest program a fost inspirat de succesul unui proiect asemănător desfășurat de Fondul Național pentru Conservare Istorică din SUA (US National Trust for Historical Preservation). „Cele mai periclitate 7 situri” nu este un program de finanțare. Scopul său este de a servi drept catalizator pentru acțiune și pentru a promova puterea exemplului. Acesta beneficiază de sprijinul programului Uniunii Europene „Europa Creativă”, ca parte a programului Europa Nostra „Patrimoniul nostru – valorile noastre”.

Cazinoul din Constanța este un monument istoric emblematic pentru pentru România. Edificiul a fost ridicat în timpul „febrei cazinourilor” ce a cuprins Europa la începutul secolului al XX-lea, și și-a deschis porțile în 1910. Daniel Renard, arhitectul româno-elvețian care a proiectat clădirea, a optat pentru un Art Nouveau opulent cu scopul de a ilustra modernizarea României sub domnia regelui Carol I.

Clădirea a devenit, în timp, un reper al țărmului Mării Negre. Văzut de pe mare, Cazinoul se înalță pe un promontoriu stâncos, părând a aparține mării mai degrabă decât orașului, impresie întărită și de decorația de inspirație marină a clădirii.

Ansamblul este alcătuit din trei elemente construite: fundațiile cu platoul pe care se află Cazinoul, clădirea Cazinoului în sine și clădirea Acvariului, proiectată tot de Daniel Renard, dar la o dată ulterioară. Al patrulea element este promenada ce separă Cazinoul de Acvariu și leagă portul comercial de cel turistic, promenadă însoțită pe tot parcursul de o centură verde. Clădirea Cazinoului are trei niveluri. Interiorul spațios și bogat decorat face trimitere la o epocă plină de farmec. Acesta se compune dintr-un salon de intrare, săli destinate evenimentelor, spații tehnice și este completat de terase deschise.

Principala amenințare pentru Cazinou o reprezintă coroziunea și ruginirea elementelor metalice structurale, în special cele descoperite, expuse intemperiilor. Elementele de lemn sunt, de asemenea, puternic afectate de umiditatea salină. În plus, mucegaiul, umezeala și procesul de îngheț-dezgheț accelerează degradarea tuturor elementelor, de la tencuială la valoroase elemente decorative. Vânturile și furtunile au distrus majoritatea ferestrelor fațadei dinspre mare, permițând ploii, zăpezii, păsărilor și animalelor să pătrundă înăuntru. Tot acest proces de degradare duce spre prăbușirea acoperișului.

De-a lungul timpului clădirea a adăpostit, alternativ, funcțiuni comerciale și funcțiuni publice (când edificiul s-a aflat în grija statului). În anii 2000 clădirea a fost abandonată, stare în care se găsește și astăzi ca urmare a incapacității administrative de a se găsi finanțare pentru a demara o operațiune de salvare,  restaurare și revitalizare. Situația a fost prelungită de eșuarea încercărilor repetate de finalizare a procesului de licitație publică.

Clădirea a trecut de mai multe ori din administrația municipiului Constanța în administrația altor instituții, ultima dintre acestea fiind Compania Națională de Investiții din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene. Această stare de incertitudine adminstrativă a întârziat și mai mult demararea unui proces adecvat de restaurare. De-a lungul timpului, clădirea a trecut prin trei procese de restaurare, de o calitate discutabilă, care pun probleme suplimentare unei viitoare campanii de reactivare.